anapoda

1 an

2011-12-24T05:19:00.000-08:00

De cand nu ne-am mai vazut am muncit mult sa uit de mine. Am baut mult sa uit de ce, am sfidat mult sa nu existe nimeni si am tacut des sa nu ma inspaimant de gandurile mele. In tot anul asta am lasat vremea sa treaca de parca ar fi eterna, am facut rau de parca raul nu exista, am ranit de parca pe altii nu ii doare si nu am plans de teama sa nu ma auda nimeni. In timpul asta am trait ca si cum viata nu exista, am urat ca si cum ura e ambrosie si am ignorat de parca ignoranta e creatoare.

Tot anul asta insa am aflat secretul fericirii tale. De atunci incoace in fiecare clipa imi e limpede ce te facea ca atunci cand eu eram trist tu sa zambesti, ca atunci cand eu ma intrebam de ce, tu sa fii actionat deja, ca atunci cand eu ma gandeam la mine tu te gandeai la ceilalti. Am inteles de ce eu cautam si tu nu iar cu toate astea sufletul tau era linistit iar al meu zbuciumat.

Moartea ta ma doare inca. Ma doare acum ca trebuie sa iti scriu si nu stiu daca iti vei gasi timp sa citesti, ma doare ca nu povestim cum altadata o faceam, ma doare ca ai plecat si in locul tau a ramas o cripta mult prea mare pentru lumea asta mica si ca sufletul tau nu mai e aici iar in locul lui sunt sufletele mizere ale oamenilor zilelor noastre. Ma revolt spre Dumnezeu si ma oripilez de umorul lui absurd, de felul in care tu ai fost luat. Ma doare ca nu te pot auzi, ca nu iti pot cere sfatul insa inteleg acum ca pe tine nu te mai doare nimic si tot ce ar trebui sa fac daca te iubesc prietene asa cum ar trebui sa o fac, e sa tac si sa ma bucur pentru linistea ta. Sunt insa prea mundan si ma doare ca nu te am sa povestim, sa simtim, sa traim, sa iubim.

2011-12-19T10:40:00.000-08:00

Pentru mine timpul nu exista. Cand nu vrei nimic nu ai ce astepta iar atunci cand nu astepti nimic trecerea zilelor e inerta, ticaitul ceasului nu aduce cu sine nimic nou decat poate alte fire albe. Pentru mine dorintele nu conteaza, oamenii nici ei. Daca timpul nu exista, atunci asteptarea nu exista nici ea iar daca nu exista asteptare cum pot sa am asteptari? Ce fel de asteptari? Copilaria e plina de astepari iar ea in ce sfarseste? Stupida adolescenta iar apoi munca asidua pentru oameni stupizi care au asteptari? Sa ai asteptari inseamna sa constientizezi trecerea timpului iar de indata ce o faci viata nu mai exista pt ca ea se sfarseste in timp. Mai bine sa nu existe asteptari, atunci timpul nu se scurge, ticaitul ceasului nu aduce nici el nimic nou.
Nu vreau sa imi cereti socoteala nici sa ma supuneti unor noi si noi provocari. Nu vreau sa demosntrez nimic pentru ca nu exista nimic de demonstrat si nu vreau sa fiu amintit pentru ca amintirea e doar o tentativa stupida de a considera ca timpul exista, de a ne plasa in infinit. Pe oameni nu ii condamn, ii stimez. Sa fii aici unde timpul nu exista iar atunci cand il simti te duce catre moarte e devastator. Pe oameni ii stimez pentru ca aici unde fie nu suntem, fie suntem in drumul spre moarte ei isi gasesc mereu noi si noi resurse sa lupte. Pentru ce o fac eu sigur nu stiu insa sper ca ei sa o stie iar daca nu, cu atat ii admir mai mult.
O oarecare bordura insa ma invata altfel. Un colt de bloc cu bere la doza mi-a aratat noptiile trecute ca timpul trece iar trecerea lui e nu e deloc dureroasa ci e, atunci cand se desfasoara cu cine trebuie, inaltatoare.
Bordura noastra e cel mai frumos loc din univers, e paradisul mundan unde toate dramele lumii sunt spalate de ploaia ce pica peste noi si frigul ce ne scutura trupurile. Bordura noastra e locul in care precum doi copii ne-am deschis sufletele si am privit adanc in ele. Acolo pe bordura de pe Timis colt cu Labirint am invatat sa tac iar tacerea mea sa nu fie un gest pasiv ori sfidator. Acolo am invatat sa tac si sa ascult sufletul omului de langa mine intr-un spectacol al sinceritatii, jucand o piesa fara scenariu si fara regizor, o piesa ce nu are nevoie de o alta reprezentatie pentru ca e de pe acum eterna in univers. Pe bordura noastra ce ne-a tabacit fundurile am primit o lectie a existentei. Acolo, pentru intaia oara am inteles ca un suflet e cu atat mai frumos cu cat e mai diferit, ca un om poate sa fie altfel decat mine si asta sa nu il desfiinteze, ca lumea nu este un invelis intrauterin ce imi apartine si ce trebuie sa imi asigure mie si doar mie siguranta. Acolo am inteles ca nu sunt singurul om din univers.
Pe bordura noastra m-am bucurat de existenta mea mai mult decat am reusit sa o fac atunci cand credeam ca sunt singura existenta. Acolo am inceput sa uit egoistul gand ca sunt eu centrul universului si Dumnezeu imi e dator cu fericirea. Te-am ascultat acolo nopti la randul iar dorintele mele au devenit secundare mie, secundare noua. Ne-am ascultat acolo iar ascultarea nu e o intamplare ori un compromis ci e un sacrificiu al trufiei noastre de a ne asculta doar pe noi insine.
Precum doi handicapati emotional ne-am explicat si confirmat cum ca doar singuratatea ne poate apartine si suntem impacati in ea, ca a imparti patul cu cineva e un sacrifiuciu al propriei si inaltatei fiinte ce ne apartine, ca intimitatea existentei solitare e un fel de sacrilegiu ce nu merita pangarit de nici o existenta impartasita.

Abisul

2011-12-09T15:45:00.000-08:00

Imi e frica sa calatoresc. O groaza absurda ma cuprinde cand ma departez de camera in care toata dezordinea e ordinea mea. Nu inteleg atat de multe comportamente ale oamenilor. Nu inteleg de fapt ce ii indeamna sa actioneze avand sentinta de condamnare la moarte in buzunar. O primim in prima zi a existentei embrionale. De atunci inca ceasul ticaie si noi il sfidam. Nu pricep ce ne impinge spre actiune cand, in cele din urma vom sfarsi drept hrana pentru viermi. Viermii pamantului ne vor manca maruntaiele, creierul. Vor intra intai prin urechi, prin gura, ne vor devora ochii. Sufletul e o inventie copilareasca a unor oameni anxiosi si naivi. Moartea e cea mai buna gluma jucata omului.

Asta seara Andrea mi-a cerut sa o insotesc la Garana. Tot asta seara nu mi-a fost groaza sa plec, am luat bere si am trancanit tot drumul. Ea a condus si mie mi-a fost frica insa e ceva in ea ce ma hipnotizeaza. Seara a fost frumoasa, ea si-a scunfundat trupul in intunericul lacului iar eu asteptam ca luna sa se roteasca dincolo de creasta muntelui sa ii vad corpul gol. Imi e frica pentru ea atunci cand se indeparteaza de ponton iar sentimentul asta ma uimeste. Bem vin apoi vorbim mult si nu spunem nimic insa imi e atat de bine. Linistea e si ea placuta. E greu sa gasesti un om langa care linistea sa nu fie stanjenitoare iar langa ea, atat de repede si totusi atat de placut, linistea e linistitoare. Pe mijlocul lacului, eu cu teama mea de apa pedalez la hidrobicicleta iar ea inoata gratios in toate directiile. E luna deasupra noastra acum si prin apa limpede ii pot distinge proportiile angelice si miscarile ondulatorii. Nu e sexual, e senzual, e irational, abisal sa o vad pe suprafata apei plutind de parca acolo s-a nascut iar de pe lac ceata care se ridica. Ea e cu gandul la altcineva iar eu nu sunt frustrat ci ma bucur ca e ceva frumos in gandurile unui om atat de frumos.

Ne cazam apoi. Aburit de alcool adorm in vreme ce ea e la dus. Dimineata obisnuita durere de cap. Deschid ochii si ma inspaimant, nu recunosc peretii, patul e prea mic si sunt imbracat. O vad apoi in patul de alaturi cu ochii mari privind spre tavan. Atunci timpul s-a blocat, atunci universul a incremenit iar ochii ei mi-au sculptat in inima chipul a ceea ce mai tarziu am putut intelege ca fiind chipul iubirii. Nu am vazut inca tarmul dar cred ca in clipa aceea, pentru prima oara l-am intuit, pentru prima oara m-am bucurat ca nu am incetat sa zbor.

Ma frustreaza cuvintele, nu le pot aseza in asa fel incat sa descriu emotia de atunci, bucuria cu care o priveam cateva ore mai tarziu atunci cand imi arata locurile in care obisnuia sa vina in tabere de creatie, cutremurul din mine cand, privind-o pe ascuns si cu o timiditate copilareasca ceva imi spunea ca lumea are sens.

Pe drum inapoi s-a ghemuit in scaunul din dreapta si m-a ascultat. Am vorbit mult, am vorbit de toate, nu puteam sa tac precum un crestin la spovedanie. Am condus incet, am vrut sa prelungesc drumul, sa nu incetam niciodata sa existam asa cum existam atunci.

In oras ne-am despartit pe strada aglomerata. Nu mai pricep nimic si fac mereu apel la ratiune insa nu ma ajuta sa inteleg. M-am oprit sa mananc in oras iar apoi am cutreierat strazile. Am inteles atunci ca nu moartea e cea mai mare tristete a noastra ci viata fara sens. Zborul circular, zborul zadarnic, iata de ce trebuie cu adevarat sa ne temem. Moartea e trista nu atunci cand vine ci atunci cand ne desparte de o viata in care nu am facut nimic iar ceea ce putem face in aceasta viata e sa ne dedicam altei fiinte, sa ne abandonam trufia de a ne plasa in centrul universului si a ne trata pe sine astfel. Am mai inteles atunci si ca singuratatea nu ma face special ci ma face las, ca abandonarea celorlalti nu ma face filosof ci ma face impotent sentimental, ca egocentrismul nu inseamna realism ci pesimism, ca orgoliul e frate de mama cu prostia si ca am datoria de a cauta tarmul chiar daca nu il voi gasi niciodata.

Capitalismul ne indeparteaza de noi. Principiul de baza al societatii moderne nu e probabil cu nimic diferit de felul in care lucrurile au stat atunci cand pentru prima oara omul a inceput sa utilizeze moneda. Utilizarea schimbului controlat de bunuri prin intermediul monedei este momentul in care omul isi abandoneaza propria munca si primeste in schimb siguranta ca, pastrand moneda isi pastreaza securitatea. Pentru ca securitatea individuala este garantata prin constitutia oricarui stat democrat, individul ca si membru al acestuia o pretuieste nemarginit. Securitatea emotionala insa nu isi are nici o reglementare in statul democrat. Din contra, dreptul la iubire aboleste in fata dreptului la munca. Structura corporatista nu are nevoie de oameni cu spirite inaltate ci din contra, de pasari ratacite ce pot fi usor invatate sa se deplaseze mereu circular fara sa depaseasca cu un centimetru spatiul alocat. Omul modern munceste iar in schimb primeste haine frumoase, mancare buna si satisfactie sexuala insa isi pierde cu totul identitatea. In lipsa identitatii zburam asa cum altii o dicteaza pe culoare aeriene precum avioanele deasupra marilor aeroporturi. Ce e dramatic in acest decor vine tocmai din faptul ca omul fara individualitate este omul fara directie iar in lipsa directiei sufletul se altereaza pana ce dispare. Statul ne garanteaza securitatea individuala dar ce securitate e aceea in care nu mai sunt destul de om incat sa iubesc? Ce sens existential pot sa imi confer atunci cand traiesc pentru a ma hrani si a-mi cumpara haine lucitoare si masini zburatoare?

Am ganduri noi, am perspective diferite, abandonez abandonarea obisnuita si zbor, din ce in ce mai repede catre ceea ce pare a fi tarmul in care in cele din urma imi voi aseza fiinta si imi voi gasi sensul. Ochii ei privind in gol catre tavan, privirile aruncate in masina pe ascuns, zambetul atunci cand ne intersectam privirea, bucuria ca existam acolo unde existam, toate astea m-au invatat in aceste zile ca trebuie sa ma cunosc pe mine, ca doar astfel, aratandu-ma exact asa cum sunt ea va re-cunoaste in mine o fiinta umana, si, poate, ne vom intalnti pe tarmul solid, acolo unde atat soarele cat si ploaia ne vor apartine si ne vor bucura.

A doua zi

2011-12-08T18:41:00.001-08:00

Sunt o pasare calatoare ce ratacita deasupra oceanului se lupta cu orizontul albastru in cautarea tarmului. Acolo pe pamantul tare vreau sa imi intind toata viata, sa o las sa se scurga in cel mai normal mod cu putinta.

Nu imi gasesc insa tarmul, nu imi gasesc sensul si tot zbor peste infinitele oceane albastre de atata vreme in cat sufletul imi e albastrit si el. In atatia ani de zbor peste imensul albastru mi-am pierdut reperele si probabil ca ma tot invart intr-un minuscul perimetru, insa, nenorocit fie el, instinctul de conservare nu ma lasa sa incetez si sa ma scufund in adancuri.

Ratiunea nu m-a invatat nimic niciodata. Am slujit-o totusi cu atata indarjire intreaga viata. Toate actiuniile si deciziile mele au fost manate de dansa. Ea insa, in egoismul ei se protejeaza mereu pe sine, se intareste in noi astfel incat sa devina unica instanta superioara. Nu lasa loc iubirii de oameni ci o inlocuiste cu respectul pt lege. Nu ne permite sa dansam, sa cantam, sa desenam, sa iubim. Nu si nu, dansa, ratiunea iti gaseste mereu argumente ca lucrurile astea nu au rost. Caci ea opereaza cu logica iar logica la randu-i e prea trufasa sa mai lase loc cuiva.

De atatea ganduri si argumente tot ratacesc peste infinitul albastru precum o pasare calatoare. Eu nu am insa directie, eu nu sunt manat de nimic genetic care sa imi indice tarmul/
Nu sunt un om fericit, nici macar impacat cu el. Sunt torturat adesea de anxietati, ipohondrii si cate cele. Nu sunt o personalitate puternica si nu m-am culcat cu 20 de gagici. Nu am masina de 150 de cai, nici macar bicicleta downhill Canondale cum mi-am dorit in copilarie. Nu am un loc de munca minunat si nu castig 1500 de euro pe luna. In scoala generala am fost mediocru, in liceu corijent mereu iar facultatea am terminat-o pt ca am avut profesori slabi. Nu rezist la bautura, nu imi creste barba decat pe un sfert din fata si nu stiu nici sa dansez si nici sa innot.

Tot zbor insa. Zborul imi suge toata vlaga insa nu ma pot opri, nu pot sa pic in oceanul albastru. Ma tem de apa care mi-ar invada plamanii, de ultimele ganduri atunci cand soarele penetrand adancul va disparea si odata cu el miraculosul si inspaimantatorul gand ca eu exist. Ma tem de moarte.

Este a doua zi, ma doare capul si imi simt sufletul greu. Zgomotul ambitiosului utilaj luptandu-se cu trotuarul mi-a scurtat somnul. ratacesc apoi prin lumi virtuale, ma alint printre sunete, visez la interminabile cafele si ma afum cu tigari tari. Munca e un bun amic, ea ma desparte 8 ore zilnic de fiinta mea. In vestiar, inainte de a intra printre furnici imi las hainele si sufletul. Tot de la munca am invatat si ca zborul circular e dezirabil.

Daca lumea asta are vreun sens sau nu habar nu am. Nu stiu daca merita efortul de a ne ridica din pat in fiecare dimineata in ciuda trupului care ne implora sa il lasam in repaus intr-o forma de simulare a repausului vesnic. Ce stiu insa este ca nu e deloc misto p-aci. Nu e deloc misto sa incepi viata cu o palma aspra si un gat de aer imbacsit de spital. Nu e misto nici ca porti scutec care iti pastreaza fecalele pe fund si te pisi pe tine ca mai apoi sa te usture dorsalul inrosit. Clasa intai e o catastrofa cu ceasul care suna mult prea devreme pt un copil si Doamna care iti cere prea mult. Adolescenta e o scarbosenie cu polutie si cosuri. Mai apoi responsabilitati, asa cred. Eu ne le-am acceptat niciodata. Tot ce imi asum fac doar pentru a uita ceea ce nu stie nimeni.

Este a doua zi si in gand e mereu Andrea. Nu simt nimic altceva decat o prezenta noua in gandurile mele si o nevoie irationala de a o vedea. Eu stiu prea bine ca relatiile interumane sunt nimic mai mult decat schimburi controlate de favoruri. Eu stiu prea bine ca oamenii se pretuiesc in masura in care se pot folosi. E ceva absurd in dorinta mea de a o auzi. Ii scriu pe seara in lumea virtuala si ma bucura raspunsul ei.

Este a doua zi si e intuitia cea care imi spune ca ceva s-a schimbat. Nu ii dau insa crezare. Asa a fost a doua zi.

FB

2011-12-01T02:42:00.000-08:00

Trecerea ametitoare a zilelor obisnuia sa ma inspaimante. Nu astazi insa. Imi petrec zilele in fata calculatorului, cant mereu si ma pierd in lumi virtuale. E cald azi, e 15 august si ma lupt cu mine. Vreau sa ma inchid in birtul intunecos si racoros, sa imi anesteziez simturile cu bere si tequilla, sa uit ceea ce nu stie nimeni.
Trebuie stiut ca imi place berea. Nu ma dau inapoi de la vin ori tarie insa berea are un loc special. Vinul alb e responsabil cu nostalgia, cel rosu cu erectia iar tuica si vodka cu violenta. Tequilla e despre delasare si lene insa berea e mereu bunadispozitie, bunastare, opulenta. La bere cantam, dansam, iubim si ne plangem fostele iubite.
In lumile virtuale oamenii se arata asa cum se doresc a fi. Acolo si doar acolo determinismul nu exista pt ca ciungii joaca baschet, orbii picteaza, surzii sunt cantareti iar grasii sunt fotomodele. Imi place sa cunosc oamenii intr-o lume in care devin rodul propriei lor dorinte, in care omul exista dincolo de granitele sale.

Lumea reala e o fabrica de papuci. In fabrica de papuci lucreaza furnici. Nu avem insa de a face cu niste furnici ordinare, asa cum m-am obisnuit sa le vad in musuroaie, pe cand eram copil si inca mai existau. Se adunau adesea in parcarea din spatele blocului si formau interminabile drumuri serpuite. Noi stiam atunci ca urmeaza sa ploua si profitam de timpul ramas intr-un fel pe care l-am uitat cu totul.
Asemenea furnici nu se mai gasesc acum. Furnicile noastre nu au ratiune ori sens, nu au scopuri si nici dorinte. Furniciile noastre se uniformizeaza in uniforme dictate si suprapretuite. Furniciile noastre isi mascheaza sufletul putred cu haine supralicitate si bijuterii colorate. Noi, furniciile societatii moderne, pentru ca nu avem suflet avem masini de sute de cai putere si speram sa compensam golul din noi cu consumul excesiv de carburant. Luptam cu indarjire pentru haine frumoase, case enorme, masini luxoase, geamuri termopan, ulei de ananas, laptopuri si telefoane mobile, vinuri la vrac. Ne alegem cu toate astea, jertfa fiind simpla. In locul sufletului stafidit insa nimic nu isi are locul, toate smaraldele din lume nu pot umple locul ramas gol de insasi lupta dupa smaralde. Uneori constientizam handicapul dar pt ca neuniformizarea e atat de dificila si sclipiciul e mai usor de inteles decat sufletul celui de langa noi, uitam repede. E si asta o forma de liniste. Fericirea insa e astfel inaccesibila.
Astazi e liniste. Gandurile invechite nu mai au rezonanta. Nevoia mea de nou ma face sa nu mai vibrez la ceea ce, cu toate ca e trist e de pe acum rutina.

Plutesc in spatii virtuale unde, apare ca si cum asa ar fi trebuit sa fie, Andrea. O imagine, a doua, un interes irational, a treia si iata-ma conversand despre anul 1300.

Eu:
o sal

Ea:
o salllut
Eu:
o in tm ai gatat la arte?

Ea:
o de ce?
Eu:
o e posibil sa fim fosti colegi

Ea:
o pe cine cunosti de la arte ?
Eu:
o ma simt interigat
o interogat*

Ea:
o
Eu:
o in ce an ai gatat?>

Ea:
o dar tu?
Eu:
o
o 2014

Ea:
o aha
o excelent
o si ce arta s-a facut in 2014?
Eu:
o feudala
o tu cand ai gatat?

Ea:
o in 1300
Eu:
o aaa
o postmodernism
o ai in njur de 730 de ani?

Ea:
o mai mult
Eu:
o probabil ca ma insel atunci
o cel mai batran om pe care il cunosc are 230 de ani

Ea:
o cum il cheama?
Eu:
o Nila
o il stii?

Ea:
o doar pe cel de 590 de ani..
Eu:
o ala nu e unchiul lui Nila?

Ea:
o nu, fratele
Eu:
o In Prusia ai mai calatorit?

Ea:
o dada...i.e.n.
Eu:
o eram curios de pub 33
o daca mai e acolo
o chiar langa cascada T rex

Ea:
o chiar s-a desfintat cand s-a faormat al doliea otto von bismarck
Eu:
o
o adevarul e ca nu ai gatat in TM

Ea:
o ma interoghezi?
o
Eu:
o imi iasa?

Ea:
o dada..de minune..
Eu:
o ma amagesti

Ea:
o asa precoce..
Eu:
o eu?
o din pricina caciulii

Ea:
o suna bine.. ..bine ca nu si vad..
Eu:
o caciula din poza din pagina cu chatul
o de aici

Ea:
o si ce sectie ai terminat? daca ai terminat:)
Eu:
o prelucrator prin aschiere

Ea:
o ce fain
o eu sectia de spalat podellle
o in culori
Eu:
o cu sau fara afectarea culorii de baza?

Ea:
o
o nu stiu de astea
o la noi era doar cu dezafectare
o fara afectare
Eu:
o in 2014 lucrurile stau altcumva

Ea:
o initiaza-ma..
Eu:
o oamenii au suferiut o muatie genetica
o se impart acum in doua categorii
o sudisti si restul tarii

Ea:
o au ramas fara par pe corp..
Eu:
o parul e doar o amintire
o batranii povestesc

Ea:
o
o si nu mai e soare...
Eu:
o ba e
o dar e mai mic

Ea:
o am prins ziua in care au ramas toti fara
o
Eu:
o acum a aparut altul
o e fiusu

Ea:
o aha..s-a mutat la garsoniera
Eu:
o da
o sunt multe schimbari
o de pilda femeile au suferit si ele o schimbare

Ea:
o adica nu mai exista decat barbati
Eu:
o dupa sutele de ani de incercari esuate de emancipare au renuntat
o si -au implantata genetic inca doua maini
o pt spalat perdele
o in felul asta pot sa desfasoare multiple acxtivitati simultan

Ea:
o si barbatii?
Eu:
o le-au crescut telefoane mobile in lkoc de maini
o si scula le-a crescut in frunte
o ca simbol a coeziunii minte scula

Ea:
o
Eu:
o acum sunt mai fericiti

Ea:
o asta da emancipare
Eu:
o ceea ce alta data era speculatie acum e evidenta

Ea:
o si se mai plinmba barbatii cu caini pe strada?
Eu:
o da
o insa au doar pudeli
o au fost cateva accidentari serioasi
o au confundat cativa caini de talie mare scula cu osul de joaca
o de atunci e si o lege
o e intersiza erectia in locuri publice

Ea:
o pe vremea mea era doar un singur caine
Eu:
o anume?

Ea:
o era o rasa doar din stropi de rainbird
Eu:
o
o mitologie draga mitologie
o nu te cred!

Ea:
o pe atunci nu avea nimeni scule
Eu:
o si cum se inmulteau oamenii?>

Ea:
o isi dadeau sufletul
Eu:
o nu pot sa cred asta
o aha
o m-am prins
o am vazut pozele
o sigur minti

Ea:
o crezi
Eu:
o da
o cred ca si tu ai gatat in 2014

Ea:
o
Eu:
o numele tau
o de unde esti?

Ea:
o dintre sudisti
o
Eu:
o nu cred:)
o din nord
o de la frig
o ai o poza
o cu un baiat cu barba
o are barba pt ca e frig
o in nord la tine
o si eu sunt tot din nord

Ea:
o nunu..sunt doar din zona triunghiulara in conjunctie cu jupiter
Eu:
o de origine nobil bucovineana
o singe albastru

Ea:
o drace .negru de taciuni:)
Eu:
o singaele meu?
o mi-ai lezat integritatea spirituala
o nu ma voi razbuna insa

Ea:
o wow...dada ..chiar ca sunt emancipati cei de la sfirsitul lui 2014
Eu:
o
o nu toti
o sangele albastru imi permite indulgenta cu care te tratez

Ea:
o la noi nu se stia ce inseamna razbunarea, doar se prevestea de o asemenea amploare
Eu:
o o sa revin in 3 min, merg sa cant
o contesa?

Ea:
o de ce canti?:)
Eu:
o pt ca sunt netalentat la desen
o fotografie
o sau orice forma de arta vizuala
o in schimb imaginile ma inspira
o tu de ce pozezi?>

Ea:
o era obligatoriu in perioada mea...altfel trebuia sa cant..
Eu:
o
o si muzica e atat de oribila?

Ea:
o http://youtu.be/AmahdGX-org
o Ordo Rosarius Equilibrio - Let Me Show You, All The Secrets Of The Torture Garden
o cam asa de oribila:)
Eu:
o pot sa iti folosesc pozele?

Ea:
o nu aveti hartie in 201`4?
Eu:
o :))
o nu
o avem sampon intergalactic
o itz faci treburile pe luna si te stergi cand ajungi pe pamant

Ea:
o
Eu:
o pot?

Ea:
o depinde de finalitate:)
Eu:
o le vand
o si imi cumpar sampon
o intergalactic

Ea:
o atunci nu\
o doar daca o sa sune trompeta de 5 ori la rasarit
Eu:
o cross my heart and hope to die
o deal?

Ea:
o when the grassy fields where the world goes to sleep
Eu:
o e prea cald azi
o consider asta fiind un accept
o iti multumesc

Ea:
o nunu...
Eu:
o nu?
o sunt dispus sa te rog in ciuda sangelui meu albastru
o imagineaza-ti ce privilegiu extraordinar

Ea:
o
o te rog -face parte de la intergalactihybrisi
Eu:
o nu cunpsc codul asta
o sunt un rebel al anilor mei
o e aproape gata

Ea:
o cantatul?
Eu:
o utilizatul pozelor
o ma tem insa ca nu iti pot spune despre ce e vb

Ea:
o atunci povesteste:)
Eu:
o NU@!@!

Ea:
o nu cunosc pe ecest Nu
Eu:
o esti amuzanta
o nu cunopsti codurile insa vorbesti despre ele
o esti probabil un xanadu al vremurilor

Ea:
o poate la o bere:)
o ce muzica iti place/
o ?

Eu:
o o sa auzi
o pastram enigma
o in 5 min
o max 10
o la bere mergem la 9, acum e inca cald

Ea:
o aha...la 9 vad enigme:)

Eu:
o enigmele se contempla si se descopera prin inucl cuvant cu adevarat filosofic din vocabularul nostru
o intru

Ea:
o wow..cat cos,mic:)

Eu:
o
o esti violenta?

Ea:
o ai capatat o palma de la poze:)

Eu:
o da
o chiar asa
o de ce cred eu ca ai fin din TM?

Ea:
o
o chiar asa

Eu:
o ai un cpomment la o poza in care X-ulescu aminteste ceva de parcul rozelor
o de parca tm ar avea uniocul parc al rozelor

Ea:
o dar pot ajunge pretutindeni

Eu:
o si in 2014?

Ea:
o incerc

Eu:
o la ce ora ajungi?

Ea:
o pai sa vad,
o ma opresc si in 2018

Eu:
o sa ii zici mamei ca sunt bine, sanaos

Ea:
o

Eu:
o mai dureaza
o 12 min
o minim
o probabil 15
o poti indura?

Ea:
o sa vad

Eu:
o de ce ai atatia prieteni?
o madmoisele?

Ea:
o ei stiu:)

Eu:
o stiu si eu
o dar nu iti pot spune
o ash schimba trecutul
o si impkicit viitorul
o e legea intai a existentei atemporale

Ea:
o \acolo sunt mereu:)

Eu:
o unde?
o tacerea ta ma nelinisteste

Ea:
o unde fire will come

Eu:
o cate ore pe zi se lucra in vremurile tale?

Ea:
o nu se practica asa ceva la noi

Eu:
o in 3 min
o http://www.youtube.com/watch?v=j0tAv07DqEM
o sa schimbi rezolutia la 480 P pt un sunet mai ok

Ea:
o woowww:)
o ce poze faine am:)

Eu:
o il pot bloca ca fiind private daca nu itz e ok:)
o Andrea?

Ea:
o in my little black dress.I have come to confess...nice surpriza:)

Eu:
o
o am in cap piesa asta de 3 zile dar nu reuseam nicicum sa o finalizez
o marturisesc ca poza de la min 1.24 a fost cea mai inspiranta
o 1.51 imi place mult
o mai erau cateva insa era clar vizibila fata si nu am vrut sa le pun fara acordul tau care inceta sa mai vina

Ea:
o pacat ca nu am mai multe poze:)

Eu:
o sunt convins ca mai ai
o esti ocupata pare imi

Ea:
o ascultam

Eu:
o pai nu e gata?:)

Ea:
o pacat ca se repeta pozele:)

Eu:
o da
o dar imi vei trimite mai multe si facem alta
o mai ingrijit
o asta a fost pe mare graba ca nu stiam daca nu dispari

Ea:
o nu mai am

Eu:
o atunci facem invers
o intai facem pozele4
o doar ca nu stiu cum sa ajung in 1300

Ea:
o da, i-am promis uni fotograf ca voi poza
o acu sunt motivata:)

Eu:
o moi Dan
o toi andrea?

Ea:
o mai mult marusinsky:)

Eu:
o e prea complicat
o atunci eu xanadu

Ea:
o cum vrei:)

Eu:
o vreau sa te interoghez

Ea:
o dur sau fin:)

Eu:
o barbateste
o insa nobil deopotriva
o unde sa merg? intr-un beci fara lumina sau pe o terasa zgomotoasa?>

Ea:
o intre:)
o intre luntre si punte:)

Eu:
o la carma

Ea:
o fara

Eu:
o catarg
o esti in TM?
o MJarusinsky!!!

Ea:
o sunt suparata ca nu imi apare pe wall frumusetea:)

Eu:
o vrei sa pui poze pe wall?

Ea:
o heyyy

Eu:
o da?

Ea:
o clipul

Eu:
o aa
o insert video

Ea:
o heyyyy
o e cadou? NU?

Eu:
o of course
o e la tine pe wall

Eu:
o scrie in descriere pe youtube
o ca e cadou
o nu ai citit???
o l-=am pus eu la tine pe wall

Ea:
o multumesc:)

Eu:
o nu cred!
o esti studenta la filosofie? acum ma uit
o acolo am gatat:0
o in 2005
o sau 2004?

Ea:
o eu tot incepatoare:)

Eu:
o ai obligatia morala sa imi povestesti ce se mai intampla in scoala aia de neghiobi!

Ea:
o m-am inscris si atat:)
o restul de la sine

Eu:
o caca maca
o scoala de balet
o esti nascuta in TM?

Ea:
o eee
o dar ai facut-o:)

Eu:
o da
o din orgoliu

Ea:
o
o mare filozofie:)

Eu:
o am un orgoliu cat domul catolic

Ea:
o eu vroiam de mica sa o tot fac

Eu:
o nu imi place de tine, nu imi raspunzi niciodata la intrebari

Ea:
o

Eu:
o si te-am si add pe ymess si nu ai zis nimic
o ma sfidezi

Ea:
o
o doar orgoliu:)

Eu:
o imi sfidezi orgoliul?

Ea:
o dada:)

Eu:
o mai ai 15 min sa imi raspunzi
o apoi pornesc spre birt

Ea:
o ce birt?

Eu:
o aia urmeaza sa decidem

Ea:
o eu am bat toata noaptea:)
o baut

Eu:
o moi aussi:)
o de aia bem limonada

Ea:
o
o ffffff

Eu:
o ffffffffff

Ea:
o fac celulita de la limonada:)

Eu:
o sunt intre zambet si incruntare
o hgmmm
o da
o pt o filosoafa aspectul asta al vietii nu are imp
o si in definitiv cum mama masii sa faci celulita de la limonada?>

Ea:
o

Eu:
o so
o unde?

Ea:
o spune

Eu:
o la mare

Ea:
o pe mare:)

Eu:
o da!
o imi spui de unde sa te iau si deicdem apoi unde mergem

Ea:
o nu plec indecisa:)

Eu:
o pai

Eu:
o bem sau nu?
o alcool carevasazica

Ea:
o de toate

Eu:
o
o s-a redeschis retro
o cica
o nu am fost
o pe blaga
o incercam?

Ea:
o la mine inca nu s-a deschis

Eu:
o frumos joc

Ea:
o dada..in sepia:)

Eu:
o in La minor

Ea:
o

Eu:
o amestecat cu do major sa nu fie prea trist
o in alta ordine de idei
o maine lucrez
o poimaine la fel
o 2 sapt de acum fara pauza
o inclusiv weekend
o ceea ce inseamna ca azi vreau sa merg la birt!
o vii?

Ea:
o wow

Eu:
o ?

Ea:
o acu e devreme pt mine
o eu-s cam cu bufnitele:)

Eu:
o ok
o ma vad nevoit sa ma retrag

Ea:
o pt. putin timp:)

Eu:
o de ce>?

Ea:
o fara motiv
o si mergi in retro?

Eu:
o nu sunt decis
o o sa merg la plimbare si o sa ma opresc undeva
o poate aether, e mai aproape de mine
o sau poate merg in manufactura ca n-am fo de f mult
o imi e dor de linistea de acolo
o acum vara
o nu e nimeni

Ea:
o stiu:)

Eu:
o nici macar tu nu ai fost ultimele 3 datzi
o am fost doar eu

Ea:
o oare?

Eu:
o da!
o fiind nobili am garzi
o si ii pun mereu sa verifice toate cotloanele inainte de a intra eu

Ea:
o sa eviti ce?

Eu:
o mi-au zus ca nu e nimeni
o nobilii au 2 pb
o beau si se indragostesc
o iar astea doua se leaga de minune imprteuna

Ea:
o

Eu:
o cu alte cuvinte betia si preacurvia sunt sore dupa mama
o te-am vazut pe acolo cred
o mai demult

Ea:
o ehe..la voi in 2014
o zici?

Eu:
o la 1300 erau sore dupa tata
o da
o stiu

Eu:
o doar ca nu stiu inca cine esti

Ea:
o ai vazut in poza:)

Eu:
o si tu
o dar atunci eram tanar
o acum sunt chel
o si am burta

Ea:
o

Eu:
o atunci aveam par lung ca o fetitza

Ea:
o si te cunosc?

Eu:
o ai stii daca m-ai cunoaste
o nu poti trece cu vederea asemenea privilegiu

Ea:
o eu-s uituca:)

Eu:
o iaca cum facem
o ma urmaresti?

Ea:
o cand si cand:)

Eu:
o
o eu plec acum
o stau cat stau
o unde stau
o daca intetnionezi sa iesi si nu te vrea nimeni in preajma ma suni
o sau imi trimiti mesaj daca esti rusinoasa ca o contesa virgina
o xxxx.xxx.xxx
o deal?

Ea:
o sa vad:)
o pe la 10

Eu:
o daca nu dorm va fi minunat

Ea:
o aha..tu mergi sa degusti:)

Eu:
o merg cu intentii bune
o nu stim insa ce se va intampla
o o seara minunata
o contesa

Ea:
o multam
o de franta:)

Eu:
o probabil in manufactura
o franta?
o franta???

Ea:
o nimic

Eu:
o ha haaaaa
o nobil tantalau

Ea:
o uuu..cam aspru:)

Eu:
o
o cate grade sunt?>

Ea:
o la o singura bere:)

Eu:
o 4
o asa e normal
o natural
o coerent si logic
o am plecat, am si decis, manufactura

Ea:
o nu am auzit de acest local

Eu:
o bye

Ea:
o salut

Eu:
o de aia vei suna sa stii unde e
o see ya

La 3 ore mai apoi sunt la berea mea cu tequilla. Situatia asta imi e indiferenta motiv pentru care ma antrenez in discutii stupide cu barmanul despre functionarea corecta a motorului V2 in 4 timpi. Concluzionam ca trebuie schimbate fisele de la bujii. Telefonul ma sperie cu sunetul iar citirea mesajului imi sporeste nelinistea. A decis sa vina si asta imi va strica cu siguranta seara amortita de care urma sa am parte. Sunt totusi mandru si vreau sa stie asta motiv pentru care, antonimic cum sunt imi si doresc sa apara. O ora mai tarziu pe cand berea inca se scurgea pe gat curatand arsura provocata de tequilla o vad intrand in bar cu rochia ei monocrom, lunga si inflorata. Ma prefac neinteresat cu toate ca stiu ca e ea. Sunt uneori atat de pueril, atat de barbar. Suntem de fapt un popor de barbari si mineri. Conditionam fericirea de prezenta. Prin prezenta inteleg fie obiecte fie fiinte fie actiuni ce ne degaja serotonina si ne afiseaza pe fata un zambet cretin. Avem atunci tendinta de a ne autoproclama fericiti. O asemenea forma de fericire este un faliment emotional. Pe de o parte ea e iluzorie si pe de alta parte si asa iluzorie cum e nu se sustine in timp si cu atat mai putin in eternitate. O data cu disparitia prezentei aducatoare de fericire, fericirea dispare si ea. Ne intorcem atunci la mizeria zilei de ieri. Trivializam fericirea.
Suntem un popor de barbati frustrati si femei obediente. Intr-un context in care masculii isi arata boasele in fata partenerelor pt a controla situatia iar femeile isi pun batic in cap si pleaca privirea in fata masculului, iubirea e imposibila. Nu stiu cum sa numesc felul nostru de a ne poseda. Plecat probabil din complexul iobagiei, complexul romanului de a poseda e evident in toate aspectele vietii sale. Reusim in absurdul situatiei sa ne cumparam si locul de veci doar din dorinta de a ne apartine ceva. Si sfarsim prin a ne apartine orice mai putin propia noastra viata.
Traiesc complexul iobagiei, complexul minerului emancipat insa needucat.

Ma anunta apoi ca a ajuns, e in cealalta incapere a barului.

La 10 minute mai apoi umblam pe strazi iar ea imi vorbeste de Iphoneul pierdut in vreme ce eu ma gandesc ca va pleca devreme la culcare fiind profesoara de engleza la industrial 6 lucru care imi va permite sa ma reintorc in obisnuita cava.

Am vorbit apoi, uneori sincer alteori nu, uneori ne-am deschis, alteori ne-am inchis. A fost o seara lunga si placuta in hamacul din curtea scartului unde timpul a fost repornit de vocea acra a barmanitei care a anuntat ora inchiderii. Ce a mai fost imi amintesc vag. In minte insa e viu momentul in care asezat in pat asteptam cu nerabdare ziua urmatoare, ceva imi spunea ca trebuie sa o mai vad. Asa a fost!

Astazi

2010-12-24T06:03:00.000-08:00

Astazi in ziua in care te-au ingropat a fost frumos afara. Ne-am fi putut plimba pe dealuri sa povestim ca atunci cand eram copii. Am fi putut sa ne oprim la lacul de la ferma si sa aruncam cu pietre in apa, sa vedem care face broasca de mai multe ori. La pranz am fi mers in sat la tine si am fi mancat pe graba ceva de la porc, e ajunul craciunului si bunatatiile sunt din belsug. Nu mancam niciodata hrana calda, dureaza prea mult si nu avem timp, sunt atatea lucruri de facut. Apoi am fi jucat biliard, am fi baut cafea si cola si am fi fumat Marlboro. Mai pe seara am fi pornit cu masina spre Oravita la bar. Acolo nu se intampla nimic insa putem sta la masa nederanjati, sa vorbim. Nu stiu despre ce, nici nu vreau sa vorbim ceva anume ci doar sa te aud entuziast cum esti. Tarziu spre dimineata vom porni spre casa iar pe drum vom sta tacuti. E greu sa ai un prieten langa care tacerea sa nu fie stanjenitoare, tu insa esti acel prieten. Am mai ramane apoi in sat la plimbare pana se va lumina, ca atunci cand eram copii.
Astazi insa te-au bagat in groapa. De dimineata a fost multa lume la tine, eu nu am venit dar stiu de la bunicul meu. El tot plange de cand te-ai dus. Cum mergeam mereu impreuna la el te-a indragit, uneori imi spunea sa ma mut in sat si sa facem o ferma impreuna. Te voi vizita luni dupa-masa cand vei fi mai linistit. Probabil iti displac oamenii aia adunati acolo si jelind la capul tau, nu te deranjez si eu. Luni insa cand vin iti aduc tigari, fumam una impreuna si iti spun un secret. Sunt sigur ca ma vei auzi, ne-am auzit de atatea ori de la distanta.
Imi pare atat de rau.

Iti amintesti?

2010-12-21T00:40:00.000-08:00

Iti mai amintesti cum pedalam la deal? Iti amintesti soarele acela ce ardea ca focul in vatra? Mai stii si ambitiile noastre? Nu ne opream oricat de crunta era caldura si cat de chinuitor ar fi durut muschii. Iti amintesti cand m-ai dus pe dealul de la Cacova cu masina si m-ai invatat sa plec in panta? De la tine stiu asta si acum, tot asa fac cum mi-ai zis tu. Dar ziua aceea in care am pedalat 80 de km pana la Resita si inapoi? Tu iti luai un flacon cu zahar sa iti mentii glicemia si opriam la orice cooperativa din drum sa luam ciocolata si tigari. Aveam 16 ani. Tin minte cand am coborat dealul in graba pe bicicleta si ai lovit gastele, babele urlau pe strada si urlam si noi, doar sa nu le auzim. Erau mai apoi fetele alea de la oras, le-am dus in deal cu bicicletele iar la coborare am desfacut franele sa le speriem doar ca am sfarsit speriindu-ne pe noi.

Nu iti placea berea insa fumai mult si iti placea cola. Erai cel mai bun jucator de biliard din sat si sunt convins ca si in oras nu te-ar fi dovedit prea multi. Stateam noptile de vara pe banci prin fata caselor si tu imi povesteai despre mandre iar eu despre ozeneuri ca erau subiect tabu la oras. Eu nu priceapeam nimic si nici tu insa pentru ca eram prieteni adevarati ne ascultam si era suficient. Iar apoi erau sarbatorile de iarna cand imi era cumplit sa vin la sat, era frig la bunicii mei. Stiam insa ca ma vei distra si niciodata nu ai dat inapoi. Apoi tin minte acel paste la Oravita, aveai deja o masina frumoasa, eram mari. Si nu am fost la nunta ta, imi pare rau! Am vorbit acum cateva luni la telefon, a ramas ca ne vedem curand. Nu o sa te mai vad niciodata bunul meu prieten Bogdan.

2010-09-26T13:40:00.000-07:00

nu prea ai habar ce e singuratatea pana cand nu, alaturi de omul placut de langa tine iti auzi gandurile precum tramvaiul 4 intorcand la ciocanu' E un zgomot infernal, un scartait metalic ce ucide fiinta cu toate ambitiile ei. La fel e singuratatea, un criminal al fiintei, un dusman al individului, o batjocora a existentei. Singuratatea e absurda in doi, atunci cand omul de langa tine te ingrozeste de propria persoana si nestiind unde sa fugi te asezi in coltul tau departe de afectiune.

leapsa lu' Boghi

2010-04-30T01:26:00.000-07:00

5. Renault 5 GTT

4. Porsche 944

3. Toyota Celica

2. Honda Civic VTI

1. Lancia Delta Integrale

Probabil se astepta un post ironic dat fiind ca Boghi ma stie drept un batjocoritor al societatii de consmum insa cand vine vorba de masini sunt ca o cocoana in fata unei posete.

100

2010-04-14T23:53:00.001-07:00

Sunt atat de obosit....de munca, de dragoste, de muzica, de iubite, de sampon 3 in 1, de acesti oameni minunati si masinile lor zburatoare. Imi e atat de dor de zilele linistite din vacanta de vara in care singura mea preocupare era sa fac cumva rost de bani de tigari, chibrite si guma turbo.

2010-04-07T03:53:00.000-07:00

Pentru ca oricum e anapoda trebuie stiut ca imi place berea. Nu ma dau inapoi de la vin ori tarie insa berea are un loc special. Vinul alb e responsabil cu nostalgia, cel rosu cu erectia iar tuica si vodka cu violenta. Tequilla e despre delasare si lene insa berea e mereu bunadispozitie, bunastare, opulenta. La bere cantam, dansam, iubim si ne plangem fostele iubite. Berea e acel 3 in 1 promovat de head&shoulders in lumea samponului.

Un om

2010-03-21T12:41:00.000-07:00

In ciuda faptului ca o relatie nu e nimic mai mult decat un schimb controlat de favoruri, despartirea este dureroasa. Pe langa timpul pierdut realmente pentru cunoastere urmeaza apoi timpul pierdut pentru uitare. Asta insa adesea nu e posibil. Fiecare fosta iubita musca din fiinta atat de adanc incat doar o sticla de vin poate umple locul acela. Imi place sa nu regret trecutul, pana la urma e tot ce avem in fiecare clipa a vietii. Iar in fata mortii e tot el...trecutul. Nu pot insa sa nu fiu cutremurat de superficialitatea omului care pleaca convins ca data viitoare va fi altfel.

Multumesc!

2010-03-11T06:23:00.001-08:00

Nu sunt un om fericit, nici macar impacat cu el. Sunt torturat adesea de anxietati, ipohondrii si cate cele. Nu sunt o personalitate puternica si nu m-am culcat cu 20 de gagici. Nu am masina de 150 de cai, nici macar bicicleta downhill Canondale cum mi-am dorit in copilarie. Nu am un loc de munca minunat si nu castig 1500 de euro pe luna. In scoala generala am fost mediocru, in liceu corijent mereu iar facultatea am terminat-o pt ca am avut profesori slabi. Nu rezist la bautura, nu imi creste barba decat pe un sfert din fata si nu stiu nici sa dansez si nici sa innot.

Ma enerveaza administratorul blocului cand imi cere sa citesc apele si colega de servici cand isi evidenteaza orgoliul prostesc.

Acasa insa, atunci cand ascult muzica unor oameni exemplari, lumea asa cum o stim nu mai exista. Pentru accesul la acest frumos supramundan ii multumesc!

I trust you 2012!!!

2009-12-03T08:39:00.000-08:00

Ma bucur ca ai trecut tu urata luna decembrie cu ploile si gandurile tale. Ma bucur ca suntem tot mai aproape de 2012 si marturisesc ca imi doresc din tot sufletul ca acest an sa fie mai roditor decat 2000 si sa ne sfarsim cu totii. Ce alta moarte poate fi mai placuta daca nu aceasta in care nu ma despart de nimeni pentru ca toti vor veni cu mine?

Nimic superior

2009-11-22T07:38:00.001-08:00

Nu exista nimic superior acestei lumi, nimic mai mult decat ceea ce interactiunea cu mediul ne arata a fi. Sunt atat de convins de asta si atat de invidios pe oamenii care se pot amagi mai bine decat mine! Muzica insa in particular si arta in general ma poate uimi atat de tare...

2009-10-18T01:59:00.000-07:00

Vroiam sa fiu sofer de tir, sa calatoresc prin toata Europa, sa stiu toate parcarile de transportatori asa cum o stiu pe cea din spatele blocului meu. Un context absurd si o vanitate de necontrolat m-au indepartat de masina mea verde sau poate galbena cu motor diesel de 12.000 de cmc si 490 de Hp.

Imi place dimineata

2009-08-12T03:07:00.000-07:00

Da, sunt un matinal. Da, imi place cand suna ceasul la ora sase dimineata. Nu, nu sunt un corporatist si nu ma trezesc sa merg la lucru. Am privilegiul de a fi somer. Insa ma trezesc orisicum devreme ori de cate ori am ocazia. Ma plimb apoi pe strazi si nu o fac de dragul plimbarii ci mai degraba de dragul diminetii. Cu ea ne intalnim atat de rar. Cred ca doar un somer sau un pensionar are privilegiul asta. Atunci cand ma trezeam sa merg la lucru ignoram dimineata, sper si acum sa ma fi iertat. Nu aveam timp sa o vad dar mai ales sa o miros. Dimineata miroase frumos, ca o fecioara. Cred ca intr-un fel este fecioara, atunci la ora sase cand prea putini oameni o violeaza cu gandurile si pasii lor.